Viața este într-o continuă schimbare și, cu toate acestea, nimic nu se schimbă în beneficiul unei vieți împlinite, armonioase, echilibrate, fără conștientizare – fără a fi conștienți de gândurile pe care le emitem, de ceea ce consumăm, de ceea ce simțim, de acțiunile noastre, de ceea ce stă ascuns în mintea și în ADN-ul nostru și ne orientează sau ne ghidează, astfel că în fiecare moment repetăm aceleași tipare și programe, ce rezonează cu cei cu care ne înconjurăm zi de zi – în esență, fără a fi conștienți că trăim, că împarțim pământul și cu alte forme sau fărâme de viață. Tot ceea ce implică trăire, implică și conștientizare. Când vom putea înțelege acest lucru, vom fi făcut primul pas către transformare.
Ce este transformarea și de ce avem nevoie de aceasta?
Viața este curgere continuă, este schimbare permanentă, este transformare. Fiecare om este în căutarea echilibrului, armoniei sau, dacă nu este în căutare, în sinea lui tânjește după fericire – după pace lăuntrică, armonie bio-psiho-emoțională, după o viață în echilibru, care să ofere sens zilelor lui pe acest pământ.
Când simți că ceva din viața ta nu funcționează în acord cu tine, primul impuls este să cauți în exterior soluții eficace pentru a remedia propria-ți viață. Ajungi să nu găsești și astfel apare suferința pentru că remediul pentru echilibrarea și armonia vieții noastre nu poate fi găsit în afara noastră.
Și astfel, ajungem să simțim pulsând în noi acel insight ce ne cheamă din profunzimea sufletului pentru a-l asculta.
Conștientizăm astfel că acea cheie eliberatoare pentru a deschide ușa propriei împliniri este ascunsă chiar în noi înșine așteptând să fie descoperită. Astfel ajungem să dăm startul descoperirii de sine.
Aflăm la un moment dat că viața noastră nu numai că nu ne este ghidată din exterior, ci și că în noi stau ascunse pe diferite niveluri și ne veghează mersul vieții o serie de emoții reprimate sau gânduri ruminative și repetitive de diferite nuanțe, pe care avem tendința să le judecăm sau să le renegăm când le descoperim, deși tocmai ascultarea lor fără judecată, în deplină stare de prezență ne conduce către cheia eliberării noastre.
De ce să aleg să judem ceva ce face parte din mine? De ce să nu aleg să aflu ce vrea să-mi spună?
Ca să fim conștienți pe deplin de noi înșine și de ceea ce purtăm în adâncurile ființei noastre, avem nevoie să ne diferențiem de ceilalți.
Viața este acum și este prezență, este starea de a fi mindful, iar echilibrul și armonia vieții nu derivă din a fi cu un pas în trecut și cu altul în viitor.
Acum, în acest moment aleg să aflu ce stă ascuns în mine sau ce poate striga din mine ignorat, nemângâiat și așteaptă să fie eliberat.
Acum, aici, aleg să fac pace cu trecutul pentru a trăi în armonie cu mine, pentru a fi în deplin echilibru bio-psiho-emoțional.
Ce este transformarea și de ce avem nevoie de aceasta?
Viața este curgere continuă, este schimbare permanentă, este transformare. Fiecare om este în căutarea echilibrului, armoniei sau, dacă nu este în căutare, în sinea lui tânjește după fericire – după pace lăuntrică, armonie bio-psiho-emoțională, după o viață în echilibru, care să ofere sens zilelor lui pe acest pământ.
Când simți că ceva din viața ta nu funcționează în acord cu tine, primul impuls este să cauți în exterior soluții eficace pentru a remedia propria-ți viață. Ajungi să nu găsești și astfel apare suferința pentru că remediul pentru echilibrarea și armonia vieții noastre nu poate fi găsit în afara noastră.
Și astfel, ajungem să simțim pulsând în noi acel insight ce ne cheamă din profunzimea sufletului pentru a-l asculta.
Conștientizăm astfel că acea cheie eliberatoare pentru a deschide ușa propriei împliniri este ascunsă chiar în noi înșine așteptând să fie descoperită. Astfel ajungem să dăm startul descoperirii de sine.
Aflăm la un moment dat că viața noastră nu numai că nu ne este ghidată din exterior, ci și că în noi stau ascunse pe diferite niveluri și ne veghează mersul vieții o serie de emoții reprimate sau gânduri ruminative și repetitive de diferite nuanțe, pe care avem tendința să le judecăm sau să le renegăm când le descoperim, deși tocmai ascultarea lor fără judecată, în deplină stare de prezență ne conduce către cheia eliberării noastre.
De ce să aleg să judem ceva ce face parte din mine? De ce să nu aleg să aflu ce vrea să-mi spună?
Ca să fim conștienți pe deplin de noi înșine și de ceea ce purtăm în adâncurile ființei noastre, avem nevoie să ne diferențiem de ceilalți.
Viața este acum și este prezență, este starea de a fi mindful, iar echilibrul și armonia vieții nu derivă din a fi cu un pas în trecut și cu altul în viitor.
Acum, în acest moment aleg să aflu ce stă ascuns în mine sau ce poate striga din mine ignorat, nemângâiat și așteaptă să fie eliberat.
Acum, aici, aleg să fac pace cu trecutul pentru a trăi în armonie cu mine, pentru a fi în deplin echilibru bio-psiho-emoțional.
Marele Carl Gustav Jung spunea într-una din scrierile sale că “depresia e ca femeia în negru – dacă apare, nu o alunga; invit-o înăuntru, roag-o să se așeze pe scaun, trateaz-o ca pe un musafir și ascultă ce are de spus.”
În caz contrar, ea va rămâne ascunsă și va apărea ori de câte ori trecutul vă năvăli în prezentul nostru, într-o perioadă de confuzie, de stres, de indecizie sau concentrare deficitară, pe fondul unei stime de sine scăzute.
Un sprijin specializat facilitează în acest sens procesul de transformare în mod optim accelerând starea de bine și de armonie a persoanei blocate într-un tipar de gândire neadaptat.
Viitorul, ca și trecutul, este chiar în fața ta, însă nu poți păși în viitor, spunea Stefano D’Anna, scriitor.
Putem păși însă cu tot curajul și perseverența în clipa de față, să ne cufundăm în noi înșine pentru a descoperi ce stă ascuns în noi și strigă pentru a fi eliberat.
O serie de tehnici aplicative, ca de exemplu minunata tehnică mindfulness, conduce persoana în momentul prezent, acționând în vederea reducerii judecății de sine și a reactivității la gândurile intruzive, alimentând în mod detașat reflecția, conștientizarea și înțelegerea gândurilor sau emoțiilor din spatele durerii, conducând-o la eliberare din mrejele trecutului în mod acceptat și la centrare pe aspectele pozitive ale momentului prezent.
În mod similar, prin practicile mindfulness sau alte practici ajutătoare, putem ameliora stările anxioase, învățându-ne propria minte să devină prezentă și atentă la ce vor să ne comunice senzațiile interne de panică, nerăbdare sau grijă resimțite sau gândurile care aleargă în mod repetat către evenimente viitoare imaginate.
Toate experiențele noastre din trecut, prezent sau viitor ne conduc în esență către insight, către conștientizare de sine – calea directă către transformare. Pe măsură ce tiparele inconștiente și emoțiile noastre reprimate sunt descoperite și scoase la lumina conștienței, acestea își reduc sau își pierd puterea de a ne coordona viața.
O persoană prezentă care se desfășoară având simțurile active, își va modifica aria comportamentală și va tinde să evolueze, pentru că va crea pas cu pas o relație loială de prietenie cu propriul sine și va descoperi în adâncurile ființei sale fericirea de a fi în armonie cu sine, pentru că
“numai coborând în abis putem recupera comorile vieții”.
Stela Mihai, psiholog
No comments