Deținem înăuntrul nostru resurse valoroase care să ne sprijine să ne trăim viața exact cum simțim.
Ce ne împiedică să le accesăm?
Necunoașterea de sine.
Atâta vreme cât ne trăim viața ghidați de tipare și stereotipuri, preluate încă dinainte de a ne naște, fără a sesiza mecanismele de apărare pe care mintea noastră le-a creat, reacționând mai mult decât să acționăm, atrăgând în viața noastră aceeași tipologie umană, aceleași situații de viață, an după an, timp după timp, continuăm să ne situăm pe niveluri de conștiință joase.
În acest fel, nu ne-am accesat încă o mare parte din resursele cu care am fost înzestrați. Și în plus, nici nu conștientizăm că există și alte stări – stări sufletești, alte niveluri de conștiință, mult mai stabile, mai luminoase, mai pline de vitalitate.
Altfel spus, e ca și cum ni s-au oferit anumite daruri, prin puterea divină cu care suntem înzestrați și noi continuăm să le ignorăm, neștiind cum să le accesăm.
Paradoxul este că deținem înăuntrul nostru cele mai valoroase resurse, situate pe niveluri superioare de conștiință, pe care le-am putea utiliza, spre a trăi cât mai profund cu putință, cât mai armonios și echilibrat, de ne-am cunoaște suficient de bine.
Accesarea unor niveluri ridicate de conștiință are puterea să transmute întreaga noastră ființă pe un nivel vibrațional înalt, aducând schimbări profunde la nivel mental, emoțional, spiritual.
Nivelurile superioare de conștiință (peste nivelul 200 pe harta conștiintei elaborată de dr. David Hawkins) sunt expresii ale puterii noastre interioare.
Puterea noastră lăuntrică se manifestă prin curaj – linia care distinge energetic umbrele dinăuntrul nostru de darurile interioare -, încredere în sine, optimism, deschidere către noi posibilități de cunoaștere, acceptare a ceea ce este, iertare, rațiune sau înțelegere, iubire, bucurie de a fi, seninătate, pace, desăvârșire sau cum auzim adesea – iluminare -, prin atingerea nivelului suprem de conștiință de peste 700 pe scara dr. David Hawkins.
Cu cât ne înălțăm pe scara nivelurilor superioare ale conștiinței noastre, cu atât puterea noastră lăuntrică se amplifică și putem transcende niveluri vibraționale joase, straturi mentale limitative, blocaje, vulnerabilități, transformându-ne viața dinspre interior către exterior.
Cine ajunge la lumina propriei conștiințe, înseamnă că și-a amplificat maxim puterea interioară, transformându-și viața, vindecându-și mintea și corpul, intrând astfel pe vibrația sinelui. O sănătate deplină stă la baza unei armonizări interioare, transcenderii unor straturi mentale și emoționale identificate și vindecate.
Fiecare om a primit această putere prin darul nașterii sale, dar cei mai mulți aleg să caute puterea undeva în afara lor, ajungând astfel să-și ofere sau să-și vândă puterea pe câteva iluzii.
Desăvârșirea sau iluminarea poate fi asimilată cu îmbrățișarea sinelui, prin transcenderea oricărei stări inferioare de conștiință și vindecarea oricărui strat mental și emoțional la nivel de minte și corp. Este starea de dincolo de minte, este evoluția supremă sau scopul absolut, este conștiința pură, starea profund naturală de a fi – complet, integru, în deplină pace cu sine, grația divină. În acest punct, conștiința devine tot și este pretutindeni.
Din cercetările dr. David Hawkins, reiese că numai un procent de 15% din populația lumii se situează peste nivelul de conștiință 200, nivelul vibrațional care distinge nivelurile joase de conștiință de cele superioare aflate pe vibrația puterii noastre interioare.
Acest lucru demonstrează că un procent alarmant de cca 85% din populația globului nu a ajuns să-și acceseze puterea interioară cu care a fost înzestrată prin naștere.
După cum menționează dr. Hawkins în scrierile sale, a ne asuma responsabilitatea adevărului vieții ce ni s-a oferit, înseamnă să ne ridicăm cât mai mulți de la nivelurile joase de conștiință la nivelurile de peste 200, unde putem descoperi puterea miraculoasă ce o deținem în noi înșine și de care cei mai mulți dintre noi, nu știm, acolo unde natura vieții devine din ce în ce mai armonioasă.
Puterea nu este forță, ne mai spune dr. David Hawkins în scrierile sale.
Forța este asimilată cu războiul, cu armele, rezistența, cu partea fizică, reducându-se la corp.
Puterea este grația spiritului, este vibrația sinelui. Ea așează lucrurile în mod pașnic și intuitiv, așa cum forța, sprijinită de egoul uman, este incapabilă să realizeze.
La nivel politic, regăsim amprenta forței, deși se vorbește de ‘putere politică’, atribuindu-i în mod subtil o vibrație pe care însă nu o deține.
Accesând nivelul 200 de conștiință, primul semnal este apariția curajului concomitent cu încetarea victimizării, făcându-și apariția responsabilitatea pentru ceea ce manifestăm și întreprindem. Acesta este momentul în care omul devine responsabil de acțiunile, comportamentele și stările lui afective, începând să le recunoască, încetând astfel să mai dea vina pe cineva din afară pentru limitele și stările lui psihice și fizice, ajungând la acceptare a ceea ce este. Este momentul accesării explorării, determinării, perseverenței, realizării.
Curajul vine cu motivația și puterea de a face față provocărilor și de a depăși obstacolele vieții.
Emoționalitatea transcende la acest nivel negativitatea, îndreptându-se spre o nouă abordare – o abordare pozitivă a vieții.
După cum ne relatează dr Hawkins în scrierile sale, la nivelurile inferioare, lumea este văzută ca fiind lipsită de speranță, tristă, rea sau frustrată, pe când la nivelul curajului în viață se observă culorile vii, aceasta aparând provocatoare și stimulatoare, sesizându-se în prim plan oportunitățile pe care viața ni le scoate în cale.
Pe măsură ce ne înălțăm nivelul conștiinței, devenim din ce în ce mai conștienți de cei care ne înconjoară și de importanța acestora în viața noastră.
Cunoașterea propriilor noastre slăbiciuni ne conduce către acceptare, iertare, activând în noi compasiunea.
Compasiunea este calea de acces spre grația divină și spre conștientizarea a ceea ce suntem și totodată a menirii noastre pe acest pământ.
Viața e cu sens ascuns, dar fiecare dintre noi îi poate da un sens și astfel este definită în mod particular viața.
Acceptarea creează cale deschisă spre echilibru, măsură, armonie, liniște și calm emoțional.
Vedem în acest moment lucrurile așa cum sunt, fără a le mai deforma sau interpreta și totodată percepția ni se lărgește astfel încât să devenim capabili să vedem lucrurile în ansamblul lor.
La nivelul acceptării, nu mai suntem polarizați de opoziții și conflicte, intervine pluralitatea ca formă de rezolvare a situațiilor de viață, iar locul emoționalității este luat de apariția sentimentelor.
Se poate observa cum judecata și atitudinea critică sunt înlocuite de observare, iar dorința egoului de a-i controla pe ceilalți este redusă sau anihilată, devenind toleranți, în timp ce nivelul empatiei crește, pe măsură ce devenim învăluiți în mantia înțelepciunii.
Acceptarea dispune de o maturitate a egoului, de a recunoaște cu seninătate ceea ce este în legătură cu noi și a ne integra propriile umbre.
Acceptarea integrează echilibrul și armonia în viața noastră.
Rațiunea – aflată pe nivelul vibrațional superior 400 – este mai mult decât inteligență cognitivă, este mai degrabă expresia abstractă a înțelegerii cu claritate și a conștientizării.
Accesând rațiunea, ne situăm astfel la nivelul care închide bucla cunoașterii de sine, ajungând să ne răspundem astfel la întrebarea ce dăinuie în suflete de mii de ani – ‘Cine sunt eu?’.
Iubirea – adevărata iubire -, deschide ușa tuturor virtuților sufletești, făcând loc creativității depline, carismei, sensului de a exista, exprimării sinelui în viața noastră.
O dată accesată iubirea (nivelul vibrațional 500), își face loc bucuria interioară – bucuria de a fi în orice moment și în orice loc.
Este momentul în care, nimic din afara persoanei care a accesat nivelul superior de bucurie interioară, nu îi poate schimba starea înaltă interioară pe care a accesat-o, pentru că totul devine acceptare, bunăvoință, deschidere, iubire.
Iubirea aflată pe nivelul superior de constiință 500 nu este ceea ce înțelegem la nivel de minte prin dragoste – așa numita ‘love’, ci este acea undă energetică independentă de factori externi, izvorâtă din suflet.
De la acest nivel în sus, frumusețea naturală, pacea, liniștea interioară și bucuria de a fi, devin din ce în ce mai pregnante moment după moment.
A iubi devine o stare de a fi, un mod aparte și binecuvântat de a ne raporta la aproapele nostru, cu atenție conștientă, implicare, acceptare, iertare.
De unde oare izvorăște sursa bucuriei? Din sursa existenței însăși, ne dezvăluie dr. Hawkins în scrierile sale.
Din toate aceste considerente, reiese că nivelurile vibraționale joase nu își mai fac simțită prezența în fața celui care a accesat niveluri superioare de conștiință, așa zisul ‘urât’ nemaiputând fi perceput.
Tiparele mentale, atașamentele limitative, credințele, îndoielile și nesiguranța, toate, au fost fie permutate, fie conștientizate și acceptate.
Când pacea este accesată și adusă în viața exterioară, orice strat emoțional de furie, negare, durere, temere sau frică dispare.
Pentru a transcende nivelurile inferioare de conștiință, este astfel nevoie să renunțăm la interpretările minții și la judecată, adoptând o stare mindful de prezență care ia naștere printr-o atenție deplină conștientă și observare dinspre interior către exterior și invers.
Pe nivelurile inferioare ale conștiinței, egoul conduce viața prin programele și emoțiile supraviețuirii, forța fiind caracteristica de bază a vieții, în timp ce puterea interioară ‘doarme’ înăbușită în adâncul ființei umane.
Pe măsură ce conștiința își continuă înflorirea, frumusețea și lumina a tot ceea ce este strălucesc precum o radianță luminoasă.
Rezolvarea oricărei situații din viața aceasta se bazează pe creșterea nivelului conștiinței.
Nu putem să rezolvăm o situație apărută în viața noastră la același nivel de conștiință la care a apărut.
Sinele ne șoptește să ne ridicăm nivelul de conștiință pentru a transcende frica, îngrijorarea, anxietatea, durerea, frecvențele slabe prin care putem fi manipulați și învinși.
O nouă realitate se formează pentru cel ce și-a dat voie să se cunoască și să înflorească, ca și cum ar trăi într-o nouă dimensiune, o lume a sincronicităților și a oportunităților, în care ceea ce părea mai înainte imposibil devine posibil, de parcă ar fi orchestrat într-un mod cu totul diferit. Realitatea este de fapt că cel care orchestrează în mod diferit e însuși protagonistul noii realități, aflat pe scara unui nivel superior de constiință. El își orchestrează astfel viața ghidat intuitiv de propriul sine, a cărui poartă a deschis.
Psih. Stela Mihai
